Cum aleg companiile furnizori sustenabili

Fie că pregătești kit-urile de bun venit pentru angajații noi, cadourile de final de an sau materialele pentru următorul eveniment, ajungi la un moment dat să compari oferte de la furnizori. Unele dintre ele promit produse „eco”, „sustenabile”, „verzi” sau „responsabile social”. Nu întotdeauna spun și din ce sunt făcute, cine le produce și în ce condiții, sau cum poți verifica.

Multă vreme, diferența dintre o promisiune și o dovadă a contat mai ales pentru imagine. Între timp, regulile europene au început să o transforme într-o întrebare concretă: cine răspunde pentru ce scrie pe un produs sau într-o ofertă? Pentru unele companii, răspunsul ține de raportare. Pentru altele, de felul în care își prezintă produsele în fața publicului. Iar un produs ales doar după etichetă poate deveni o problemă tocmai pentru cine l-a comandat sau îl promovează.

Ce se schimbă, mai exact, la nivel legislativ?

Regulile europene de raportare de sustenabilitate (CSRD) au fost simplificate în 2026. Ele se aplică acum doar companiilor cu peste 1.000 de angajați și peste 450 de milioane EUR cifră de afaceri, așa că mult mai puține firme vor fi obligate să raporteze. Dacă lucrezi într-una dintre ele, colegii care pregătesc raportul, îți pot cere date despre furnizorii pe care i-ai ales, de la materiale până la condițiile de muncă. Iar companiile mari vor continua să ceară astfel de informații celor cu care lucrează, chiar dacă de la furnizorii mici pot cere mai puțin decât înainte.

Pentru cele mai mari companii, cu peste 5.000 de angajați și peste 1,5 miliarde EUR cifră de afaceri, vine o obligație mai strictă. Din iulie 2029, ele vor trebui să identifice și să reducă efectele negative asupra oamenilor și mediului din lanțul lor de furnizori. Termenul pare departe, dar relațiile cu furnizorii de încredere se construiesc de pe acum.

5 întrebări de pus oricărui furnizor

Fie că faci comanda, o aprobi sau folosești produsele într-o campanie, merită să afli înainte:

1. Din ce e făcut produsul și ce certificări verificabile are?
2. Cine îl produce și în ce condiții de muncă? Ce poate arăta furnizorul, nu doar declara?
3. Ce poți spune public despre el, fără să exagerezi? Ce dovezi ai dacă cineva întreabă?
4. Va fi folosit sau ajunge într-un sertar? Cât rezistă și la ce poate fi util după primul eveniment?
5. Ce efect are comanda dincolo de produs, asupra mediului și asupra oamenilor care l-au realizat?

Nu trebuie să cauți singur toate răspunsurile. Dacă firma ta are o echipă de sustenabilitate sau un departament de achiziții, implică-i din timp: pot avea deja criterii pentru furnizori sau o listă de parteneri verificați.

Unde intră economia socială

Întreprinderile sociale pot răspunde la multe dintre aceste întrebări, pentru că scopul lor social poate fi verificat. Unitățile protejate autorizate sunt un caz aparte: funcționează pe baza unei autorizații emise de ANPD și angajează persoane cu dizabilități în proporția cerută de lege.

Pentru companiile cu cel puțin 50 de angajați care nu ating cota de 4% persoane cu dizabilități, există și un avantaj concret. Până la jumătate din suma datorată lunar la stat poate fi folosită pentru produse sau servicii realizate de angajații cu dizabilități ai unei unități protejate. Bani pe care compania i-ar plăti oricum pot deveni astfel produse promoționale sau alte produse și servicii de care firma are oricum nevoie.

Statutul de unitate protejată nu spune însă nimic despre materiale. Aceleași întrebări rămân valabile și aici: cine produce, cum și din ce.

Atelierul de Pânză: ce poți verifica

Suntem unitate protejată autorizată din 2014, în București, iar peste 50% dintre colegii din atelier sunt persoane cu dizabilități. Aici coasem sacoșe din bumbac certificat OEKO-TEX® și produse Puzzletex, făcute din resturi textile rămase din producția unor fabrici de confecție sau comercianți. În peste 17 ani am cusut peste 720.000 de produse și am refolosit 3.300 kg de resturi textile.