Poate ați auzit deja de locurile din lume unde se strâng munți de haine și alte textile, în Africa și America de Sud. Însă știați că presiunea cantității enorme de deșeuri textile cade uneori și pe România?
Cu ce ne afectează deșeurile textile?
Fibrele sintetice ajunse în gropile de gunoi se descompun foarte lent și eliberează metale grele care contaminează solul, pânza freatică și, prin lanțul alimentar, ajung până la noi. Textilele tratate chimic pentru impermeabilizare sau rezistență la pete amplifică această problemă.
Un studiu publicat în Environmental Science and Pollution Research în 2026 estimează că între 10 și 20 de milioane de tone de deșeuri textile sunt arse anual în aer liber în 137 de țări, iar poliesterul contribuie cu 8.3 până la 24.6 milioane de tone de CO₂. Fumul conține particule fine și compuși chimici toxici care pătrund în plămâni și sunt asociați cu boli respiratorii, cardiovasculare și alte tipuri de afecțiuni.
Deșeurile textile nu se opresc la graniță
Țara noastră se confruntă cu importuri ilegale de deșeuri textile mascate drept haine second-hand sau pentru arderea în fabrici de ciment, care ajung, de fapt, să fie abandonate în natură sau arse ilegal. Acestea vin țări UE sau Marea Britanie, pentru că sunt mari costurile de depozitare sau reciclare în țările de origine.
sursa: Rise Project
În primele șapte luni ale anului 2024, autoritățile române au descoperit la frontieră aproape 830 de tone de textile și îmbrăcăminte transportate ilegal, dintr-un total de aproximativ 7.000 de tone de deșeuri de toate tipurile.
România nu are încă o industrie de reciclare textilă funcțională. Din 2025, legislația europeană obligă la colectarea separată a textilelor uzate, o cerință pentru care infrastructura necesară e încă în dezvoltare. Însă alte țări duc greul depozitării deșeurilor textile.
Deșertul invadat de haine
În Atacama, în nordul Chile, cel mai arid deșert din lume, se află unul dintre cele mai mari cimitire de haine de pe planetă. Anual, în jur de 59.000 de tone de îmbrăcăminte ajung în portul Iquique din Chile, venite din Europa, Asia și America de Nord. Zeci de firme de import angajează femei locale să sorteze hainele pe categorii de calitate. La piața La Quebradilla, localnicii și turiștii găsesc haine de la câțiva cenți bucata. E un sistem care creează locuri de muncă și oferă acces la îmbrăcăminte într-o regiune săracă.
Dar mai mult de jumătate din textile ajung în deșert, pentru că firmele care le aduc nu vor să își asume costurile managementului responsabil, iar gropile de gunoi municipale nu le acceptă: conțin substanțe chimice care nu se degradează.
Hainele iau foc uneori, din întâmplare sau intenționat, pentru a face loc altora. Fumul toxic se răspândește spre Alto Hospicio, unul dintre cele mai sărace orașe din Chile, cu 143.000 de locuitori.
Lucrurile se schimbă, însă. Din iulie 2024, Chile a inclus textilele în Extended Producer Responsibility, care obligă brandurile și importatorii să se ocupe de reciclarea produselor la finalul vieții lor. O fabrică de reciclare se construiește deja lângă Alto Hospicio, care are 20 de tone pe zi capacitate de procesare, care va transforma hainele în fibre pentru saltele, mobilă și izolație.
Plajele cu deșeuri textile
Kantamanto, în Ghana, este cel mai mare târg de haine second-hand din lume. Sunt peste 28.300 m² unde 30.000 de oameni care își câștigă existența prin sortare, reparare și revânzare săptămânală a 15 milioane de piese vestimentare venite din Occident.
Vânzătorii cumpără baloturile la kilogram, fără să știe ce conțin. Ce nu se poate vinde devine deșeu, iar infrastructura orașului nu face față. Plajele din Accra sunt acoperite pe alocuri cu mormane de haine, iar microplasticele din fibrele sintetice ajung în apă.
Incendiile sunt frecvente, generate de acumularea de materiale inflamabile, iar la 1 ianuarie 2025, un incendiu a distrus 60% din piață. Peste 8.000 de vânzători și-au pierdut locul de muncă peste noapte.
Inițiative locale încearcă să contribuie la rezolvarea problemei. The Revival, o inițiativă locală fondată în 2018, a deviat până acum peste 12 milioane de articole de la groapa de gunoi, prin conversia profesională a femeilor din piață. În loc să care baloturi de zeci de kilograme pe cap, ele reutilizează textilele și creează produse noi.
Poluarea cu textile este și poluare cu plastic
Textilele reprezintă 11% din deșeurile de plastic la nivel global, al unsprezecelea contributor, după ambalaje și produse de consum.
Aproape două treimi din hainele produse astăzi conțin fibre sintetice derivate din petrol, care nu se biodegradează și care, la fiecare spălare, eliberează microparticule ce ajung în apele uzate, în râuri, în oceane și în lanțul alimentar.
Campania Muntele de Haine de la Harta Reciclării vă oferă mai multe detalii despre situația deșeurilor textile aici.
Modelul circular
Există un model economic diferit, care pornește de la o premisă simplă: în fiecare bucată de material s-au consumat deja apă, energie și materii prime. Să o arunci înseamnă să irosești tot ce a costat producerea ei. Și să produci un deșeu care va trebui gestionat, undeva, de cineva.
mModul în care ne putem elibera, măcar parțial, de deșeuri și poluare este regândirea lor ca resurse. Astfel de soluții au început deja să se implementeze în țările menționate. Așa lucrăm și noi la Atelierul de Pânză.
Folosim și o altă categorie de deșeuri textile, mai puțin vizibilă: materialele rămase nefolosite în procesul de producție, bucățile de stofă de la croit, capetele de suluri, mostrele. Ele stau la baza colecției Puzzletex.
Lasă un răspuns