Dacă te apropii de micul atelier Sacoșa de pânză, simți răcoarea obișnuită dintr-o hală industrială. În interiorul hălii, cumva camuflat de celelalte obiecte depozitate, se ascunde spațiul de lucru în spatele unei perdele. După perdea, mașinile de cusut, obosite de ani de lucru, se odihnesc și mai lucesc pe ici pe colo pe unde a căzut vopseaua. Sunt nemișcate acum, dar știu să muncească de zor, atunci când mâini pricepute le pornesc.
Pe cine putem întâlni aici?
O putem întâlni pe doamna Gabriela Bauer.
Doamna Gabriela este alături de Sacoșa de pânză de peste un și jumătate. La început, a lucrat la sacoșele mai multe de-acasă, deoarece îi era greu să se deplaseze. În ultima vreme însă, preferă să vină la atelier și să lucreze alături de celelate persoane. După cum spune dumneaei: „Îmi ridică moralul. Vin aici, stau de vorbă cu persoane tinere, mă înțeleg cu ele”.
Pentru dumneaei nu este greu să lucreze la sacoșe. Înainte de a veni aici, a lucrat ca croitoreasă și se pricepea să obțină dintr-un material „lucruri mult mai complicate decât o sacoșă”. A devenit mai greu să lucreze, după ce a avut un accident vascular, în urma căreia a rămas cu pareză pe partea dreaptă. Atunci, „lucrurile complicate” au dispărut și, până și lucrarea unei sacoșe s-a transformat într-o sarcină dificilă.
Dar lucrurile nu au rămas așa.
Cu mai multe drumuri la atelier, doamna Bauer și-a recăpătat încrederea în sine și îndemânarea. Având posibilitatea de a lucra cu o mașină industrială (și nu numai la cea „de casă”), care este mai rapidă și impune un ritm mai dinamic, domna Bauer a deprins mișcări care au contracarat efectele parezei de la mâna dreaptă și „am putut să duc și eu o linie dreaptă”.
Doamna Bauer coase sacoșe, le pune etichete, le curăță de ață, participă alături de voluntarii ViitorPlus la târguri unde se pot vinde sacoșele. Și uite așa, trecând prin mâini neștiute, sacoșele ajung dintr-un mic atelier dintr-o hală răcoroasă, afară, la îndemâna tuturor.
Lasă un răspuns