Supersacoșa este gânditoare de multe ori. Mai ales după o înfruntare îndelungată cu pungile de plastic (cunoscute și sub numele de „foșnitorinci”), Supersacoșa cade pe gânduri în fața acestui succes. Știe că ar trebui să se bucure, însă se simte întristat. Strânge reciclatorul în mână, își aranjează puțin pelerina și ia drumul spre casă cu un sentiment de ușoară apăsare.
De curând, a descoperit un mic antidot la această stare: poveștile. Tocmai după o înfruntare cu sfârșit previzibil, Supersacoșa a auzit următoarea poveste:
„Se spune că într-o pădure izbucnise un incendiu devastator și o pasăre colibri tot aducea apă în cioc, ca să stingă focul. Toate celelalte animale, înnebunite de spaimă, fugeau care încotro, pe unde nimereau. Pasărea colibri continua, însă, să care apa în cioc. Un tigru, conștient de zădărnicia demersului, îi atrase atenția:
-Ești nebună? Tu crezi că poți să stingi focul ăsta imens cu stropul de apă pe care-l aduci tu?
Pasărea Colibri îi răspunse:
-Eu îmi fac partea mea…”
Supersacoșa s-a luminat puțin. Lucrurile începeau să se clarifice. Și-a dat seama că este bucuros precum pasărea colibri că își face partea sa și trist pentru că este singur. A înțeles cu mulțumire că ciocul nu este niciodată prea mic.
Nu îi mai rămăsese decât să pornească într-o nouă aventură mai sprinten, cu viteza unei păsări colibri.
(poveste descoperită pe facebook )
Lasă un răspuns