Zăpada nu scârțâia sub mine. Mergeam împotriva vântului ca prezența mea să nu fie detectată de nici un simț. Nu se auzeau decât vântul și mașinile de pe străzi. În rest, nici un semn de viață. Ca în Mordor. Toată săptămâna m-am dat pe gheață, deci nu exista riscul de a aluneca. Șansa părea să fie de partea mea și îndeplinirea misiunii mele părea evidentă. O cută din costum se încrețea mereu, dar cu o aplicare promptă peste ea a palmei mâinii stângi, dintr-un unghi de 45 grade, am reușit să trec peste acest obstacol. Mă simțeam încrezător.
Pe primul l-am văzut din depărtare. Era întins în zăpadă, încercând cu disperare să se camufleze în albul din jur. M-am apropiat încet, nefiindu-mi greu să-l prind într-un moment de neatenție. Am pus cu o mișcare de felină mâna pe reciclator. Vânătoarea de foșnitorinci începuse.
Într-o clipită, a dispărut. Doar groapa în care a iernat a mai rămas ca amintire a prezenței sale. Și sentimentul meu de învingător. Următorii foșnitorinci au fost specializați și se pare că dețineau puteri acromatice. Bănuiala mea era că făceau parte din forțele speciale. La început, mi-a fost greu să-i depistez, deoarece imitau perfect mediul din jurul lor, ca niște cameleoni inanimați.
ca și când ai închide o portieră, atât de repede mi-am folosit reciclatorul împotriva acestor foșnitorinci și duși au fost în teritoriul Reciclării, uitați și nepomeniți de nimeni, în afară de acest post.
Ultimul a opus rezistență. Probabil că serviciile lor secrete sau poate fluieratul meu victorios m-au dat de gol. Cert este că m-a surprins surprinzându-l, în timp ce mașinile treceau liniștite pe stradă și nu se auzea decât vântul. A încercat o manevră tipic foșnitorincească și s-a extins datorită elasticității sale, încercând să se dividă în mai multe bucăți și să scape de reciclator. Dar a uitat un mic detaliu. A uitat că eu zbor. M-am ridicat în aer și i-am aruncat o ultimă privire înainte de a-l lăsa pe mâna reciclatorului. Expresia lui spune totul:
Fără „pac-pac!” și fără „bum-bum!”. Doar vântul și mașinile și 5 foșnitorinci trimiși la reciclare fără chin. În drum spre casă, fluieratul meu acoperea zgomotul mașinilor.
p.s.: deoarece narațiunea a fost la persoana întâi și faptele mele victorioase, nu am avut de ales și a trebuit să mă laud singur. sper că veți considera acest fapt scuzabil.
p.p.s.: nu am mai menționat că vânătoarea de foșnitorinci a durat 30 de minute. vă las pe voi să interpretați această cifră.
Eu presimt ca una a scapat si iti doreste eterna damnare. Asta, dupa ce jura ca isi va razbuna fratii !
nu mi-e teama de preziceri. mi-e teama ca nu ma vor sprijini multi oameni in aceasta lupta impotriva pungilor de plastic. cele cateva imagini le-am cules de pe kiseleff intr-o dimineata. daca zone respectabile sunt infestate de fosnitorinci, oare care este situatia in adevaratul bucuresti, in cartierele cantate in balade hip-hop si mai ales in afara spatiului urban, centru care raspandeste fosnitorinci peste tot in natura? oricum, vanatoarea mea continua… visez la o zi in care fosnitorincii vor fi exponate intr-un muzeu al curiozitatilor
Chiar am vazut de curand Lord of the Rings… in alta ordine de idei, ai facut o treaba buna Sacosa ce esti. Tine tot asa si in curand vei avea toata populatia orasului si chiar politia in spatele tau(adica ca te vor sustine:)
Eu sunt cu tine, maine am sa adun si eu cativa daca imi imprumuti reciclatorul.
pai poate ma vei insoti o data la vanatoare. un potential reciclator are fiecare. mi se pare ca la oameni functioneaza prin culegerea pungilor de pe jos si ducerea lor la firmele de reciclare. actiunea continua, la fel si spectacolul.
te insotesc cu cel mai mare drag… dar vad ca ma trimiti la plimbare, la reciclatori:(
Mai SSP, te rog sa-mi spui – pentru esti tare de treaba si mai ales expertizata in ale Recicladelor – pungile de plastic se recicleaza sau nu? Ca eu aud tot felul de variante. Imi doresc o parere credibila – adica pe a ta ;)Multumesc si spor!
In lumea mea reciclarea fosnitorincilor inseamna transformarea lor in ceva prietenos mediului, e un fel de reincarnare. in lumea voastra, din cate am auzit aceasta reincarnare a pungilor de plastic poate fi posibila, doar ca nu exista piata pentru plastic de mana a doua. se pare ca nimeni nu il vrea si ca la statiile de recilare incurca treaba destul de mult, blocand masinile. dar poate fi reciclat de oricine, daca cineva isi face sa zicem niste flori din pungi si le tine mereu in vaza si, mai mult, le lasa mostenire, plasticul acela nu o sa mai ajunga in mediu. dar o sa coexiste cu mediul. mai simplu ar fi sa nu mai apara plastic, ca sa nu se mai puna problema reincarnarii lui.daca oamenii ar refuza pungile plastic, incet incet fosnitorincii nu vor avea de ales si vor fi nevoiti sa gaseasca alt univers in care sa traiasca.
Imi place numele titlului Ssshh…
este nevoie de ”ssshhh” inainte de vanatoare. fosnitorincii se misca foarte usor, neauziti de urechi omenesti. poate doar din acelea foarte mari