În ultima vreme, cei interesați au putut vedea semnele unei atitudini de schimbare în privința deșeurilor: au apărut tomberoanele (reale) de colectare selectivă, firme de reciclare, numeroase proiecte, campanii educaționale…se vorbește despre probleme, se caută soluții.
lumea problemelor actuale ale mediului este plină de cifre: 500 de miliarde de pungi de plastic produse anual, într-o milă pătrată de ocean se află 46.000 de bucăți de gunoi de plastic, în nordul Pacificului există un vortex de gunoi ce are de două ori dimensiunea statului Texas, în California sub 5% din totalul de pungi folosite sunt reciclate, România reciclează sub 1% din deșeurile generate, iar enumerarea continuă într-un mod similar cu cifre din ce în ce mai îngrijorătoare.
problema cu cifrele este că îngrijorează pe moment: ridici puțin din sprânceană, spui ”măi să fie!”, arborezi gravitatea pe care astfel de cifre colosale o răspândesc și…treci mai departe. într-un fel este justificabil, cifrele sunt greu de înțeles fără o reprezentare vizuală: cam ce înseamnă 500 de miliarde, sau 5 milioane sau chiar 5000? încap toate într-o cameră? de exemplu, în această poză, câte pungi sunt acolo, plutind?
însă problema nu sunt cifrele. fără a fi mai puțin raționali, putem renunța la cifre și să ne întrebăm în felul acela naiv-pueril: de unde vin pungile de plastic?
dacă pungile ar veni de pe o planetă din galaxie, iar locuitorii Pământului ar vedea că toate acele pungi s-ar aduna într-un vortex uriaș în oceanul Pacific și ar crea munți de gunoaie, cel mai probabil că ar încheia colaborarea cu civilizația extraterestră. Dar când pungile circulă una câte una prin mâinile a milioane de oameni (pământeni), cine se mai gândește la soarta lor? ele au sens pentru cei care le produc, au sens pentru cei care le folosesc, au sens pentru cei care le transportă la groapa de gunoi, dar ce sens are groapa de gunoi?
unii oamenii, chiar dacă trăiesc departe de gropile de gunoi (cel mai mulți dintre ei) iau această problemă în serios. sigur ați auzit de ceea ce propun în cea ce privește consumul obiectelor care ajung deșeuri: reduce, refolosește, reciclează (reduce, reuse, recycle).
o deviză tare vehiculată în mediul ecologiștilor, care poate fi extinsă: cei de la plasticpollutioncoalition adaugă: refuză!
dacă cifrele sunt prea mari, realitatea la care ele trimit inconceptibilă, problemele prea puțin vizibile, poți acționa nefăcând nimic și doar refuzând. sacoșa de pânză vă este alături: dacă refuzați pungile de plastic, nu veți rămâne cu mâna goală.
sursele imaginilor: http://emmainthearctic.wordpress.com/2008/08/ , http://server2.noble-hs.sad60.k12.me.us/~sestes/WebPublishing/Ehome.htm
Lasă un răspuns