Astăzi Supersacoșa își propune să facă mici exerciții de interpretare a problemei pungii de plastic. Din acest post, cel mai probabil veți afla lucruri pe care deja le știți, dar prezentate în așa fel încât să fie memorabil.
Dacă ar fi să reducem „problema” la câteva elemente esențiale, ce ar rămâne? Ar rămâne punga, cumpărăturile, utilizatorul și poluarea. Cum putem simplifica problema pentru a ajunge la o soluție?( este lucrul știut că lucrurile simple sunt mai ușor de înțeles decât cele complicate).
Să luăm punga. Cum a ajuns ea pe lista ecoinfractorilor? Păi are un comportament criminal prin faptul că nu este biodegradabilă și că este omniprezentă în toate mediile. Atacă din umbră, pentru că se fotodescompune în tăcere(particule de plastic se află în sol, ape, aer). De unde deține ea o asemenea voință diabolică de a cuceri întreaga lume?
Ajungem, nu întâmplător, la cumpărături. Cumpărăturile sunt cele care au loc în întreaga lume. Să existe o legătură cu răspândirea pungilor? Nu cred că este o mișcare pripită. Rolul pungilor de plastic în acest proces este binecunoscut: ele poartă cumpărăturile către casa utilizatorului. Aici intră în formulă cel de-al treilea element: utilizatorul.
El are nevoie de un mijloc de transport pe care să-l poată manevra cu mâna, să poată duce toată greutatea cumpărăturilor fără alte complicații. Punga de plastic are aceste calități. Cum faptul de a nu fi biodegradabil nu are relevanță pentru transport, punga nu este. Un parteneriat pe cinste. Dar utilizatorului i se atrage atenția asupra unui fapt: nu este fidel partenerului. După o utilizare, punga este aruncată în spații necunoscute utilizatorului. Cumpărături repetate, aruncări repetate. Rezultatul: poluarea.
Despre poluare se știu multe, dar lucru este de reținut: crește. De la pungă de plastic la poluare, totul trece prin mâna și prin mintea utilizatorului. De ce minte? Pentru că mai e un element implicat în procesul cumpărăturilor: alegerea.
Dintr-un articol recent din guardian, aflăm că numărul de pungi de plastic folosite la cumpărături în U.K. a crescut, după ce cunoscuse un declin considerabil. În anii 2006-2009, datorită unor inițiative ale comercianților, guvernului și ong-iștilor, numărul a scăzut de la 11 miliarde la 6,5 miliarde. Până în 2010. Pungile de plastic au început să fie iar la mare căutare, fie datorită vizitelor scurte și dese la supermarket în locul celor de sfârșit de săptămână, fie din lipsa unei încurajări de a nu folosi punga de plastic din partea comercianților. Fluctuațiile par să fie legate de stilul de viață. Iar stilul de viață este o alegere.
Asta înseamnă că poluarea poate scădea, dacă se ia în considerare acest aspect pentru stilul de viață? Această întrebare ar putea rămâne una retorică, dacă nu cumva un utilizator ar putea da un răspuns concret. Problema pare să se simplificat puțin: e vorba de alegere ( a nu folosi pungi de plastic sau a le folosi de mai multe ori)
surse imagini: http://plasticpollutioncoalition.org/2011/02/ppc-guide-ban-the-bag-in-your-town/
http://www.stateofkerala.in/articles/say_good_bye_to_plastic.php
Lasă un răspuns