Cât de greu este să trăiești fără plastic?

Sunt o seamă de experiențe care îți trec prin minte atunci când cineva vorbește despre acțiuni extreme: bungee jumping, snowboarding pe versanți de munte din Patagonia, raliul Dakar etc. Este posibil ca ele să rămână lucruri despre care citim în reviste și despre care puțini vor scrie în jurnal că le-au realizat. Există însă acțiuni extreme care sunt la îndemână și care pot fi făcute chiar de mâine, fără nici o pregătire. Un exemplu? Să renunți la tot ceea ce înseamnă plastic. O provocare? Da, colosală.

Anne Watson, din Marea Britanie, s-a decis într-o zi să experimenteze „viața fără plastic”. Expresia nu este neapărat una bombastică, deoarece plasticul este suficient de omniprezent pentru a deveni un element indispensabil vieții. Și exact asta a descoperit și ea. Prima provocare a fost să găsească obiectele folosite de zi cu zi, fără plasticul care le protejează.  La fel de bine putea să-și propună să găsească piatra filosofală, căci lucruri care să nu fie împachetate în plastic sunt din ce în ce mai greu de găsit.

Provocarea a decurs astfel: mâncare care să nu fie ambalată în plastic, rezolvat.  Șampon și alte produse cosmetice necesare traiului, mai greu. Laptele, plus alte substanțe lichide, a presupus căutări de săptămâni. Cu toate că a trebuit să-și extindă aria de cumpărături pentru a trăi noua viață, căutarea ei seamănă mai mult cu o întoarcere în timp. Și nu foarte mult în timp, ci aproximativ cu 50 de ani, când plasticul aproape că nici nu era printre noi. Acum trăim în era plasticului. Anne a ținut un mic jurnal pe twitter în care a  scris despre experiența ei, cu toate obstacolele și reușitele neașteptate pe care le-a implicat.

Interesant la acest tip de experiență a fost nu numai schimbarea statutului de consumator, care a presupun o trecere spre „piața underground”- în afara supermarketurilor către mici chioșcuri și buticuri uitate în premodernitate. A fost și a descoperire a micului meșteșugar din ea. Când renunțând la plastic, a trebuit să renunțe și la obiectele ambalate în plastic, s-a trezit în situația în care nu le putea avea decât hand-made. Și s-a descurcat.

La sfârșitul experienței,  poate spune că viața fără plastic este grea. La început. După aceea, soluțiile devin vizibile și plasticul inexistent.

Ați încerca să trăiți viața fără plastic? Dați-ne idei despre cum ne putem adapta. Avem și noi o sugestie: sacoșa de pânză.