Geanina lucrează în Atelierul de Pânză din vara anului trecut, timp în care s-a perfecţionat şi a început să îndrăgească această meserie. Nu se gândise niciodată serios la croitorie, deşi în copilărie se juca la maşina de cusut, ba chiar o avea promisă pe cea a bunicii, atunci când va fi mai mare. Abia la Atelier s-a aşezat serios în faţa acului şi a învăţat rapid cum să realizeze o sacoşă, după cum mărturiseşte chiar ea: “ mă rugam la Dumnezeu să cos drept şi să învăţ repede de la doamna Suzana (n.r. maistrul), … şi în a treia zi am cusut prima sacoşă singură, de la baretă până la colţuri”.
A mai lucrat în domeniul agro-alimentar sau în ateliere de confecţionat accesorii vestimentare. Se gândeşte uneori că ar putea să lucreze ca bucătăreasă ori maestru cofetar, însă deocamdată are ca obiectiv un post de confecţioner dintr-o fabrica mai mare de textile.
Finalizarea studiilor a fost pentru Geanina un obiectiv important, iar în 2011 s-a înscris la liceu, unde tocmai a absolvit clasa a 9-a cu aceeaşi determinare de la începutul anului şcolar. E motivată permanent în această direcţie, pentru a le oferi un viitor mai bun copiilor săi.
Cei doi băieţi sunt cel mai de preţ avut al ei, lucru lesne de observat, pentru că vorbeşte foarte des despre ei. Gabi (cel mai mic) este foarte ambiţios şi merge cu placere la şcoală, iar Emi e pasionat de sport şi maşini, arii în care se gândeşte să-şi construiască o cariera.
Lucrând în atelier, Geanina îşi croieşte pentru ea şi familia ei, drumul spre viitor, presărat cu oportunităţi şi ţeluri atinse.
frumos scris. simplu, personal, cald fara sa fie trist. imi place sa cunosc astfel de cazuri fara sa mi se stoarca lacrimi. imi pot imagina si singur cate are de suferit femeia asta si cat de greu sau de usor ii este.
mult spor Geanina.